Dor de tata
Când sunt copiii noştri mici,
Noi pentru ei suntem TĂTICI.
Ce gingaş e şi sună bine:
-TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Dar anii trec şi, deodată, Citeşte mai departe »
Când sunt copiii noştri mici,
Noi pentru ei suntem TĂTICI.
Ce gingaş e şi sună bine:
-TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Dar anii trec şi, deodată, Citeşte mai departe »
Dupa cum v-am obisnuit, nu sunt la fel de activ ca alti blogeri, care scriu despre vrute si nevrute, insa atunci cand consider ca merita sa va mentionez ceva anume, nu ezit sa o fac, in stilu-mi propriu de expunere.
Asadar, vreau sa va dau de stire ca elanko.ro desfasoara pana in 15 mai 2012, ora 24.00, concursul “Lasati-ma sa ghicesc! Un GPS vreau sa primesc!”, un concurs destul de interesant si de atractiv, din punctul meu de vedere.
Ca sa nu va fierb prea tare, accesand link-ul de mai jos puteti vedea si ce GPS puteti castiga si cat valoreaza acesta, insa, mai presus decat orice, puteti vedea si specificatiile sale, afland ce “stie sa faca”:
Asadar, nu mai stati pe ganduri si intrati in concurs, ca nu aveti de pierdut, mai ales ca, daca tot ati facut efortul de a-mi citi articolul, inseamna ca , totusi, sunteti destul de interesati si infierbantati sa castigati GPS-ul, asa-i?
Succes!!

De aproximativ 2 saptamani tot tineam imaginea urmatoare pe desktop, propunandu-mi sa o postez pe blog. Asadar, nu ma mai intind la povesti si v-o afisez in continuare:

Asadar, nu stiu daca mi-a placut foarte tare cartea (in termeni populari), insa stiu ca, cel putin in ceea ce priveste gramatica limbii romane, toti cei care au fost profesori pe aceasta ramura si-au facut treaba mai mult decat eficient! Din pacate, pana la urma tine si de interesul pe care si-l da fiecare in pregatirea personala si profesionala.
Si totusi…se poate sau ba?
Articolul asta il incepusem de ieri, insa fiind foarte “liber” am apucat sa scriu decat titlul si cam atat!
Asadar, il continui azi si o sa-l fac un pic mai stufos, cam am tot pastrat “materiale” pe care sa le impartasesc cu voi. De obicei, cand postez cate ceva pe blog, caut sa fie ceva care sa va descreteasca un pic fruntile si sa va binedispuna, ca in rest e plin “netul” de tot felul de bazaconii care mai de care mai plictisitoare.
Asadar:
1. Daca nu ati fost sfintiti indeajuns pana acum, va sfatuiesc sa mergeti in Rusia si sa va binecuvantati putin. Luati de vedeti:
2. Acum cateva seri am primit un link intitulat “Nu-ti lasa prietena sa se joace la Xbox”. Dupa ce veti vedea clipul de mai jos, veti intelege de ce.
3. Tot in perioada recenta am avut ocazia sa vad un asa zis “nou Eminem”. Luati de priviti / ascultati!
4. In incheiere, va prezint ceva ce pe mine m-a lasat un pic cam cu gura cascata. Este vorba despre o fotografie a unui oras facuta de catre un italian catarat pana in varful muntelui, chiar langa acel oras. Rezultatul…mai jos:
Hello & a happy new year!
Ce? M-am “trezit” cam tarziu? Eu cred ca niciodata nu-i prea tarziu, indiferent de situatie! Intr-adevar, sunt perfect constient de faptul ca deja este 1 februarie si nu 1 ianuarie, dar asta nu este un impediment sa va urez si eu un an nou asa cum va doriti! La fel de realist sunt si cand imi dau seama de faptul ca nu am mai postat pe aici de aproape 2 luni (fara 1 zi
).
Nu voi cauta pretexte, scuze, sau orice alte motive pentru care nu am postat, ci va voi spune simplu: Mi-am canalizat eforturile spre alte proiecte pe care le desfasor si am luat o pauza de la a-mi impartasi gandurile cu voi aici, desi recunosc (cu mana pe mouse) ca aproape zilnic m-au “mancat” degetele sa postez cate ceva pe aici si sa va descretesc fruntile, sa va amuz, sau sa va fac sa aveti o zi putin mai buna decat era inainte de a intra pe blog.
Revenind un pic, in perioada asta am trecut prin multe experiente de toate felurile, lasand deoparte agitatia de sarbatori. Nu voi intra foarte tare in detalii si incerc sa ma mentin pe aceeasi linie de plutire ca si pana acum, de felul meu fiind o persoana mai optimista.
In cateva randuri aici, voi incerca doar sa-mi exprim durerea de a pierde o fiinta draga, de o calitate cum rar intalnesti, o persoana cu un suflet mare si care a ajutat foarte multa lume din jur, o persoana alaturi de care “am mancat o paine” si, mai ales, un om cu o personalitate deosebita! Nu vreau sa scriu un roman, insa regret foarte tare pierderea colegei mele de trupa, Camelia Mayer. Sincer sa fiu, nu-mi prea gasesc cuvintele si ar trebui sa scriu non-stop ca sa incerc sa am o oarecare coerenta in ceea ce scriu, insa ma rog la bunul Dumnezeu sa o odihneasca in pace si traiesc cu speranta ca, acolo unde este, ii este mai bine. Niciodata nu am scris despre astfel de momente aici…nici macar acum aproximativ 1 an si jumatate, cand tata a plecat dintre noi. Nu consideram neaparat ca este o informatie de interes public. Acum, insa, am simtit nevoia sa scriu aceste randuri intr-un loc in care scriu si despre bune si despre rele, iar unii citesc, altii trec in graba pe aici. Candva, poate voi scrie un articol si despre aceasta persoana minunata, care a plecat dintre noi duminica, lasand in urma o familie indurerata, dar care va trebui sa mearga inainte si sa-i pretuiasca amintirea, sperand ca o vom tine minte cu totii asa cum ne-a obisnuit in zilele sale bune: cu zambetul pe buze, optimista, foarte increzatoare in fortele proprii si, mai ales, plina de viata.
Ca un mic regret de final, vreau sa spun doar ca nu pot sa inteleg acei oameni care, nici macar in ultimele clipe pe care un om le mai petrece pe pamant (chiar si doar cu trupul), nu au bunul simt de a veni sa aprinda o lumanare si sa-si ia la revedere de la fiinta care, poate, i-a ajutat in situatii critice! Si, credeti-ma, sunt mult prea multe cazurile persoanelor ajutate de catre Camelia si acum nu au putut sa-si sacrifice macar 5 minute din “timpul lor pretios”. Pentru toti acesti “oameni”, nu am decat un singur cuvant de spus: RUSINE!
Nu vreau sa inchei acest articol intr-o nota trista, intrucat sunt convins ca nu si-ar fi dorit asta, la cum am avut ocazia sa o cunosc. In continuare blogul meu va ramane un blog cu bune si cu rele si in care voi scrie despre tot ceea ce simt si, uneori, cu acceptul vostru, despre anumite campanii ale unor parteneri. Voi tine cont in permanenta de opiniile voastre si astept oricand sfaturi, critici, sugestii, urari si orice gand (fie el de orice natura). Inchei prin a va dori un an in care sa nu fiti dezamagiti din niciun punct de vedere, sa va mearga toate struna, si, ca un sfat personal, sa incercati fiecare oportunitate care va vine in cale! Decat sa vina si sa traiti cu regretul ca n-ati incercat-o, mai bine sa acumulati inca o experienta de viata!
Succes!
Ziua buna!
In dimineata asta, deschizandu-mi ca de obicei Yahoo Messenger-ul, am avut surpriza de a vedea la foarte multe persoane din lista mea statusuri cu limbaj obscen, injuraturi, etc. Cum eram sigur ca vor incepe sa ma asalteze cu intrebari, am facut repede o mica/mare investigatie, pentru a gasi o rezolvare.
Pe scurt, problema se datoreaza detinatorului site-ului ymland.com care n-a avut altceva de lucru decat sa creeze un program care va schimba statusurile! Desigur, folosind acel site-ulet, fiecare persoana care doreste sa se joace cu voi, o poate face foarte simplu. Nu mai lungesc polologhia si va prezint rezolvarea. Citeşte mai departe »
Ma tot tin de ceva timp sa va “shareuiesc” urmatorul videoclip:
Astept reactii!
1. “Vecinii mei ascultă muzică foarte bună… indiferent dacă le place sau nu!!!”
– Iubitule, de ce ieşi la geam de fiecare dată când cânt?
– Ca sa vadă vecinii că nu te bat! “
Marti, 15 noiembrie, incepand cu ora 21:30 va invit sa iesiti din monotonia si rutina de zi cu zi, participand la un eveniment asteptat de foarte multi sa revina, in Craiova.
Citeşte mai departe »